Începuturile pieţei monetare Forex
Istoria pieţei valutare internaţionale (forex) incepe din momentul apariţiei banilor. Crearea banilor a fost necesară pentru utilizarea unui echivalent universal al valorii diverselor mărfuri şi servicii. Cele mai vechi informaţii despre relaţiile monetare ne duc cu 4500 de ani în urmă, în Mesopotamia (Irakul actual). Descoperirile arheologice demonstrează că în acea perioadă plata mărfurilor era determinată de o anumită cantitate exactă de argint. Aceasta a dus la apariţia monedelor de diferit aliaj şi folosirea lor ca modalitate de plată. Primele informaţii despre utilizarea monedelor sunt menţionate cu 3000 de ani în urmă, în Lidia (Turcia actuală). Iniţial, monedele erau de diferite forme. În Rusia şi Italia erau folosite plăcile de cupru, în China — armele de bronz şi scoicile, în Thailanda — inele de argint, în Japonia — beţişoare de aur şi argint. Ceea ce reprezenta pentru oameni atunci o valoare deosebită, totodată servea drept măsură a banilor şi un mijloc general de plată. Noul sistem de plată s‑a răspândit rapid în lumea întreagă. Aliajul din care se confecţionau monedele era propriu pentru fiecare stat, dar majoritatea conţineau următoarele metale: aur, argint, bronz sau cupru.Mult mai târziu au apărut banii de hârtie. Pentru prima dată ei au fost descoperiţi în China. Acolo, în secolul X, conducătorii statului au întrodus în circuit monede grele cu valoare redusă. Utilizarea lor era dificilă şi le schimbau la comercianţi pe recipise cu indicarea sumei exacte.
Peste un secol, statul chinez a sustras aceste recipise şi a ordonat tipărirea lor, pentru a fi utilizate în calitate de mijloc legal pe plată. Astfel a început epoca banilor de hârtie. La începutul existenţei lor, toate bancnotele erau asigurate de un metal preţios, cel mai des acesta era aurul. Aurul se păstra în bănci care, la rândul lor, plăteau pentru el bani. Atunci fiecare putea primi uşor aur pentru banii tipăriţi şi, viceversa — să ceară bani pentru aurul său din bănci. Această practică a fost introdusă pentru a proteja mijloacele băneşti de devalorizare. Treptat a devenit clar că nu este necesară asigurarea banilor cu aur la 100%, deoarece economia statului poate funcţiona şi fără aceasta. Este interesant faptul că mulţi ani după introducerea banilor de hârtie existau state care nu utilizau sistemul zecimal bănesc.
Până în 1971, în Anglia funcţiona sistemul de evidenţă care a apărut cu 1000 de ani în urmă. În cadrul lui, o lira englezească era egală cu 20 de şilingi, 20 de şilingi — cu 240 de pense sau 480 de forinţi. Începând cu 1971, în Marea Britanie o liră a devenit egală cu 100 de pense. La începutul anilor '50 ai secolului XX a fost efectuată prima plată prin decontarea fără numerar. Deschizătorul de drumuri a devenit omul de afaceri Franc Macnamara. Luând prânzul într‑un restaurant modest din New York şi cerând nota, a descoperit uimit că a uitat portofelul acasă. Franc i‑a propus patronului restaurantului să‑şi garanteze plata cu propria semnătură. Acest eveniment a reprezentat începutul unui nou fenomen economic — plata prin virament. Din acest moment tot mai des banii se întâlnesc sub aspect virtual, electronic, ceea ce a servit drept o premisă în plus pentru formarea pieţei valutare internaţionale. În opinia multor specialişti, trecerea la plăţile electronice şi sustragerea treptată din circulaţie a mijloacelor de plată metalice sau de hârtie este viitorul inevitabil al sistemului monetar pentru toate ţările lumii.
Apariţia pieţei valutare internaţionale a fost condiţionată şi de dorinţa multor state şi companii de a practica activitatea de comerţ internaţional fără alte restricţii. Companiile care importă mărfuri sau produse fabricate în alte ţări, de regulă, cumpără valuta acestor ţări şi apoi mărfuri pe această valută. Piaţa valutară internaţională s‑a format la sfârşitul secolului XVII. Principala valută de rezervă a fost lira britanică. În practică, cursurile valutare au fost fixate în baza aurului, care putea fi schimbat pe o anumită cantitate de lire. Aşa a început epoca Standardului de Aur. După al doilea război mondial, pe piaţa valutară s‑au produs schimbări importante. În 1944 a fost semnat acordul Bretton‑Woods, conform căruia toate valutele sunt dependente de dolar, iar dolarul — de aur. Mai târziu este creat Fondul Monetar Internaţional.
PIAŢA FOREX ÎN ZILELE NOASTRE
În forma actuală, Piaţa Valutară Internaţională există din anii '70 ai secolului trecut, când a fost realizată trecerea de la cursul de schimb valutar fix la cel flotant. Astfel, mii de investori individuali şi companii au posibilitatea de a obţine profit din fluctuaţiile cursului valutar. Cel mai frecvent se întâlneşte denumirea pieţei FOREX, ce provine din expresia Foreign Exchange Market, în traducere înseamnând „Piaţă Valutară Internaţională". Forex, este cea mai lichidă piaţă financiară din lume. În medie, rulajul zilnic depăşeşte 3 trilioane de dolari SUA. Lichiditatea mare înseamnă că în orice moment, când cineva vrea să cumpere o anumită valută, cu siguranţă există altcineva care în acest moment vinde această valută. În unele cazuri, foarte rare, este posibil gap de preţuri, adică decalajul — acesta are loc când, la un moment anumit de timp, în piaţă nu sunt participanţi care vor să cumpere (să vândă) la preţul dat şi acesta saltă brusc în direcţia respectivă. Din cauza rarităţii acestui fenomen, el poate fi atribuit excepţiilor. De obicei, în fiecare secundă pe piaţa valutară se încheie concomitent tranzacţii de către mii de participanţi.
Piaţa valutară internaţională este deschisă 24/24, de luni până vineri; în funcţie de fusul orar, tranzacţionarea se desfăşoară între centrele financiare mondiale: Londra, New‑York, Tokyo, Zurich, Frankfurt, Hong‑Kong, Singapore, Paris, Sydney. Aceasta înseamnă că, de exemplu, când instituţiile financiare din Londra sunt închise, tranzacţiile continuă în New‑York, iar când se închid acolo, se desfăşoară în Tokyo etc. De regulă, exceptând cazurile de forţă majoră, piaţa valutară forex deschide şedinţa de tranzacţionare luni, dimineaţa devreme, după ora României, şi închide noaptea târziu, vinery spre sâmbăta. Cele mai mari fluctuaţii ale preţurilor perechilor valutare se observă, aproximativ, între orele 10‑11, în sesiunea de tranzacţionare europeană, şi la 16.30, când începe sesiunea de tranzacţionare în SUA. O influenţă mai mică o are sesiunea din Asia, care e mai volatilă la orele 3—4 dimineaţa.
Piaţa valutară forex este o piaţă în afara bursei — descentralizată (OTC — Over‑the‑counter), adică nu are o locaţie fixă, ca de exemplu, bursele. Cel mai bine ne putem imagina piaţa valutară ca un ansamblu de sisteme de tranzacţionare, situate în diferite puncte ale lumii şi conectate între ele.
Tranzacţiile pe care le execută brokerii, dealerii şi traderii se realizează de la terminale computerizate şi platforme electronice de tranzacţionare. Datorită acestui fapt, piaţa valutară internaţională devine uşor accesibilă şi are o popularitate crescută la oamenii care vor să investească activ şi să‑şi administreze propriul capital. Acesta este motivul principal pentru care interesul faţă de piaţa valutară creşte în fiecare zi. Este important de subliniat, că fiecare trader începător trebuie să conştientizeze şi să înţeleagă toate riscurile posibile legate de acest tip de investiţii. Astăzi cei mai importanţi participanţi la tranzacţionarea valutară sunt băncile centrale, comerciale şi investiţionale, precum şi traderii, investorii profesionişti şi de stat. Cei mai mari participanţi ai pieţei sunt băncile „City Group", „JP Morgan Chase", „Goldman Sachs", „Morgan Stanley", „Merill Lynch", „UBS", „Bank of America", „HSBC", „Bank of Tokyo‑Mitsubishi" etc. Acestea încheie cel mai mare volum de tranzacţii pe piaţa valutară şi fac parte din categoria Market Makers (cei care formează piaţa, engl.), deoarece au o influenţă mare asupra fluctuaţiilor perechilor valutare din piața fore.